Jurnal de Călătorie – Sfântu Gheorghe & Zaton

Introducere

După cum vă spuneam, săptămâna trecută am fost la Sfântu Gheorghe. Am plecat marți dis-de-dimineață și ne-am întors vineri seara. Vara aceasta vremea pe litoral a fost capricioasă, așa că am urmărit zilele cu vânt sub 15 noduri din perioada 24 august – 5 septembrie.

Din cauza prognozei nefavorabile, ieșirea a fost scurtă. Săptămâna următoare se anunța vreme urâtă, așa că am preferat o marjă mai mare de siguranță. Totuși, am fi putut să ne întoarcem sâmbătă, dar asta e.

Marți – Plecarea

Am plecat marți dimineață pe la ora 05:00, împreună cu fiul meu. Am ajuns în jurul orei 16:00 la Edighiol, pe o mare de grad 2, cu vânt de aproximativ 12 noduri din sud-est.

La Edighiol era înghesuială mare: loc îngust, mulți pescari pe mal, greu de întors din cauza vântului tot mai puternic și a curentului din canal. Până la urmă am găsit un loc în stuf și am rămas acolo până a doua zi.

Miercuri – Edighiol → Sfântu Gheorghe

Traseul a durat aproximativ 9 ore. Am mers mult pe motor, deoarece marea devenea tot mai agitată, iar prognoza pentru seară nu era deloc bună.

Înainte de intrarea în brațul Sfântu Gheorghe am atins ceva în apă – fie stâncile din sudul intrării, fie un buștean. Super-safranul făcut de Cristi Tutuianu a rezistat excelent. Doar saula de 8 mm care îl ținea pe poziție s-a cam desirat.

Sfântu Gheorghe – Prima seară

După-amiaza și seara au fost dedicate mesei de pește și unei plimbări prin sat. Marina din Sfântu Gheorghe a fost o mare dezamăgire: nu există niciun WC și nici măcar un robinet cu apă în tot portul.

„Ce pretenții să ai dacă n-ai plătit?” – a fost răspunsul unui domn „de la birouri”, care ne-a informat că „fata cu chitanțierul” e plecată la Tulcea.

O veste bună totuși: permisul de acces în RBDD se poate obține și din Sfântu Gheorghe, nu doar din Tulcea.

Planuri pentru a doua zi – Canalul Zaton

În timp ce strângeam informații despre traseu, un localnic ne-a spus că se poate ieși în mare pe la Zaton. Nu pe Gârla Turcească și nici pe Ciotica – acolo apa este prea mică și sunt praguri la ieșirea în mare. Pe Zaton însă se poate.

L-am întrebat de câteva ori dacă sunt pomi, dacă e lat canalul etc., și ne-a asigurat că nu e nicio problemă. Ne-am luat permisele și a doua zi am intrat pe canal.

Joi – Ieșirea în mare

Au fost câteva locuri înguste, prin care abia am trecut (barca are 2,4 m lățime), dar până la urmă am ajuns la mare. Ieșirea este la coordonatele: 44°48'51"N, 29°25'04"E.

Am ancorat pe un fund de 2,5 m, la aproximativ 100 m de mal, și am făcut baie și plajă câteva ore, până la apus. Vântul a fost puternic toată ziua, 15–20 noduri din sector nordic.

Din cauza vântului am dormit destul de „iepurește”, stresat să nu grapese ancora. Dimineața însă, surpriză plăcută: ancora Danforth era complet îngropată în nisip și a trebuit să o scoatem trăgând de saulă, cu pet în loc de geamandură.

Plaja Zaton – Un loc neobișnuit

Plaja din zona Zaton este unul dintre cele mai ciudate locuri pe care le-am văzut. Acoperită cu nisip și scoici, pare normală, dar când calci pe ea are consistența unui burete din care iese o apă neagră cu miros de mlaștină.

Probabil dedesubt era plaur, iar granița dintre Delta și Mare este extrem de „fluidă” – nu știi exact unde se termină una și începe cealaltă.

Drumul de întoarcere

Galerie foto